„Au împletit o cunună de spini pe care I-au pus-o pe cap…” (Matei 27:29)

     Compozitorul Isaac Watts a scris: „Când mă opresc la crucea grea, văd palma Sa și mi-e de-ajuns, Văd Ochii Săi de lacrimi plini. Eu sunt pironul de străpuns, Eu sunt cununa cea de spini.” Domnul Isus a purtat o cunună de spini, ca tu să poți purta o cunună de slavă. În Sfânta Scriptură, spinii reprezintă păcatul. În Eden, când Adam și Eva nu l-au ascultat pe Dumnezeu, El a zis: „Blestemat este acum pământul… spini şi pălămidă să-ţi dea…” (Geneza 3:17-18). Mai târziu, Dumnezeu a spus poporului Israel că dacă nu va izgoni dușmanii din țară ei „vor fi ca nişte spini în ochi şi ca nişte ghimpi în coaste…” (Numeri 33:55). Înțeleptul Solomon ne avertizează, spunându-ne că: „Spini şi curse sunt pe calea omului stricat…” (Proverbele 22:5). Și Domnul Isus ne atenționează că îi vom „cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?” (Matei 7:16). Un autor scria: „Cununa de spini pe care a purtat-o Domnul Isus a reprezentat toate păcatele noastre. Așa cum noi am fost prinși în hățișurile invidiei, mâniei, rușinii, descurajării, vinovăției, amărăciunii și neiertării, tot la fel și Hristos, care nu a cunoscut păcatul, a devenit „jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.” (1 Ioan 4:10). Nici măcar o dată nu Și-a folosit Hristos puterile Sale supranaturale pentru confortul personal. Numai cu un cuvânt ar fi putut transforma pământul tare într-un pat moale, ar fi putut întoarce scuipatul acuzatorilor Săi înapoi pe fețele lor și ar fi putut paraliza mâna soldatului care a împletit cununa de spini. Dar nu a făcut-o! În schimb, El „a şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce” (Coloseni 2:14). Și a făcut toate acestea, gândindu-se la tine și la mine. Uimitor, nu-i așa? Astăzi, acum, oprește-te puțin din ce faci – și mulțumește-I!